Regimul învoirilor, nu este reglementat de Codul Muncii, pe cale de consecință, rămâne la latitudinea angajatorului dacă acordă învoiri sau nu.
Învoierea salariatului apare atunci când acesta are nevoie să lipsească temporar de la locul de muncă, pentru o perioadă mai mică decât norma zilnică de muncă, în vederea rezolvării unor probleme de interes personal.
Învoirea, nefiind reglementată de lege, nu poate fii o cauză de suspendare a contractului individual de muncă, așa cum este concediul fără plată reglementat de art. 153 din Codul Muncii. De reținut este faptul că învoirea nu este o cauza de diminuare a salariului lunar al angajatului. Pe perioada învoirii, contractual individual de muncă își produce toate efectele, salariatul fiind plătit integral, urmând ca o eventuală recuperarea a orelor acordate ca și învoire, să fie stabilită de comun acord de către salariat și angajator.
Învoirea se acordă în bază unei cereri de învoire elaborată în scris de către angajat, pe care angajatorul își exprimă acordul de voința.
